DECÉNIU s.n. Perioadă de zece ani. [Pron. -niu. / < lat. decennium, cf. it. decennio]. substantiv neutru deceniu
DECÉNIU s. n. perioadă de zece ani; decadă (3). (< lat. decennium, it. decennio) substantiv neutru deceniu
*decéniŭ n. (lat. decennium, d. decem, zece, și annus, an. V. bi-, tri- și chincheniu). Spațiŭ de zece anĭ. substantiv neutru deceniŭ
decéniu [niu pron. nyu] s. n., art. decéniul; pl. decénii, art. decéniile (-ni-i-) substantiv neutru deceniu
deceniu n. interval de 10 ani. substantiv neutru deceniu
DECÉNIU, decenii, s. n. Perioadă de zece ani. – Din lat. decennium, it. decennio. substantiv neutru deceniu
DECÉNIU, decenii, s. n. Răstimp, interval, perioadă de zece ani. În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată, scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, SP. CR. 34. Clipele vor fi decenii. EMINESCU, N. 61. substantiv neutru deceniu
deceniu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deceniu | deceniul |
plural | decenii | deceniile | |
genitiv-dativ | singular | deceniu | deceniului |
plural | decenii | deceniilor |