DECEDÁT, -Ă adj. (adesea s.) Mort, răposat. [Cf. fr. décédé]. adjectivdecedat
decedat a. răposat. adjectivdecedat
DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Mort, răposat. – V. deceda. adjectivdecedat
DECEDÁT, -Ă, decedați, -te, adj. (Eufemistic) Mort, răposat, defunct. Vestindu-se acolo că sînt dispărut și decedat... o rudă a luat moștenirea. SADOVEANU, P. M. 125. ◊ (Substantivat) Fiul decedatului. adjectivdecedat
DECEDÁ vb. I. intr. A înceta din viață; a muri, a răposa. [P.i. -dez. / < fr. décéder, cf. it., lat. decedere]. verbdeceda
decedá (decedéz, decedát), vb. – A muri, a răposa. Fr. décéder. – Der. deces, s. n., din fr. décès. verbdeceda
DECEDÁ vb. intr. a înceta din viață; a muri, a răposa. (< fr. décéder, lat. decedere) verbdeceda
DECEDÁ vb. I. Intranz. (Eufemistic; mai ales la pers. 3 perf. c.) A înceta din viață, a muri. verbdeceda
DECEDÁ, decedez, vb. I. Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. – Din fr. décéder, lat. decedere. verbdeceda
*decedéz v. intr. (fr. décéder, d. lat. de-cédere, a se retrage, a muri. V. cedez, purced). Mor, vorbind de oamenĭ. verbdecedez
decedat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | decedat | decedatul | decedată | decedata |
plural | decedați | decedații | decedate | decedatele | |
genitiv-dativ | singular | decedat | decedatului | decedate | decedatei |
plural | decedați | decedaților | decedate | decedatelor |