DECEDÁ vb. I. intr. A înceta din viață; a muri, a răposa. [P.i. -dez. / < fr. décéder, cf. it., lat. decedere]. verbdeceda
decedá (decedéz, decedát), vb. – A muri, a răposa. Fr. décéder. – Der. deces, s. n., din fr. décès. verbdeceda
DECEDÁ vb. intr. a înceta din viață; a muri, a răposa. (< fr. décéder, lat. decedere) verbdeceda
DECEDÁ, decedez, vb. I. Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. – Din fr. décéder, lat. decedere. verbdeceda
DECEDÁ vb. I. Intranz. (Eufemistic; mai ales la pers. 3 perf. c.) A înceta din viață, a muri. verbdeceda
*decedéz v. intr. (fr. décéder, d. lat. de-cédere, a se retrage, a muri. V. cedez, purced). Mor, vorbind de oamenĭ. verbdecedez
deceda verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)deceda | decedare | decedat | decedând | singular | plural | ||
decedând | decedați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | decedez | (să)decedez | decedam | decedai | decedasem | |
a II-a (tu) | decedezi | (să)decedezi | decedai | decedași | decedaseși | ||
a III-a (el, ea) | decedează | (să)decedai | deceda | decedă | decedase | ||
plural | I (noi) | decedăm | (să)decedăm | decedam | decedarăm | decedaserăm | |
a II-a (voi) | decedați | (să)decedați | decedați | decedarăți | decedaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | decedează | (să)decedeze | decedau | decedară | decedaseră |