DECAVÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A lua (cuiva) toți banii, a face să-și piardă sau a pierde toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). [< fr. décaver]. verb tranzitivdecava
decavá (decavéz, decavát), vb. – A curăța, a pierde toți banii la joc. Fr. décaver. Termen de joc. – Der. decavat, s. m. (persoană care a pierdut totul la joc; sărman, om sărac). verb tranzitivdecava
DECAVÁ vb. tr., refl. (fam.) a pierde sau a face să-și piardă toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). (< fr. décaver) verb tranzitivdecava
decava, decavez I. v. t. a da sau a lua cuiva toți banii (la un joc de noroc) II. v. r. a se ruina (la jocurile de noroc) verb tranzitivdecava
decavá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 decaveáză verb tranzitivdecava
DECAVÁ, decavez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. décaver. verb tranzitivdecava
DECAVÁ, decavez, vb. I. Tranz. (Franțuzism, folosit mai ales în argoul jucătorilor de cărți) A lăsa pe cineva fără un ban; a ruina, a lăsa lefter. ♦ Refl. A pierde toți banii (mai ales la joc); a cheltui ultimul ban. S-a decavat prefectul. DUMITRIU, B. F. 129. verb tranzitivdecava
*decavéz v. tr. (fr. dé-caver, d. cave, sumă de banĭ pe care jucătoru și-o pune înainte, d. caver, care vin d. it. cavare, a scobi, adică „a scoate banĭ la joc”, lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, ĭaŭ cuĭva toțĭ baniĭ la joc. verb tranzitivdecavez
decava verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)decava | decavare | decavat | decavând | singular | plural | ||
decavând | decavați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | decavez | (să)decavez | decavam | decavai | decavasem | |
a II-a (tu) | decavezi | (să)decavezi | decavai | decavași | decavaseși | ||
a III-a (el, ea) | decavează | (să)decavai | decava | decavă | decavase | ||
plural | I (noi) | decavăm | (să)decavăm | decavam | decavarăm | decavaserăm | |
a II-a (voi) | decavați | (să)decavați | decavați | decavarăți | decavaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | decavează | (să)decaveze | decavau | decavară | decavaseră |