DECARTÁRE s. f. (la jocul de cărți) depunerea, eliminarea din mână a uneia sau mai multor cărți. (< de1- + carte) substantiv feminindecartare
decarta, decartez v. i. (eufem.) a vomita, a vărsa. verb tranzitivdecarta
DECARTÁ, decartez, vb. I. Tranz. (La unele jocuri) A elimina din mână una sau mai multe cărți de care jucătorul nu are nevoie, pentru a primi altele mai potrivite și a face o formație câștigătoare. – De la carte. verb tranzitivdecarta
decartare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | decartare | decartarea |
plural | decartări | decartările | |
genitiv-dativ | singular | decartări | decartării |
plural | decartări | decartărilor |