decarta definitie

credit rapid online ifn

decartá vb., ind. prez. 3 decarteáză verb tranzitivdecarta

decarta, decartez v. i. (eufem.) a vomita, a vărsa. verb tranzitivdecarta

credit rapid online ifn

DECARTÁ, decartez, vb. I. Tranz. (La unele jocuri) A elimina din mână una sau mai multe cărți de care jucătorul nu are nevoie, pentru a primi altele mai potrivite și a face o formație câștigătoare. – De la carte. verb tranzitivdecarta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidecarta

decarta  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)decarta decartare decartat decartând singular plural
decartând decartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decartez (să)decartez decartam decartai decartasem
a II-a (tu) decartezi (să)decartezi decartai decartași decartaseși
a III-a (el, ea) decartea (să)decartai decarta decartă decartase
plural I (noi) decartăm (să)decartăm decartam decartarăm decartaserăm
a II-a (voi) decartați (să)decartați decartați decartarăți decartaserăți
a III-a (ei, ele) decartea (să)decarteze decartau decarta decartaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z