decapód n., pl. e (vgr. dekápus, dakápodos, cu zece picĭoare). Zool. Animal crustaceŭ cu zece picĭoare. adjectivdecapod
DECAPÓD, decapode, s. n. 1. (La pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin. 2. (La pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (și la sg.) moluscă din acest ordin. 3. (Tehn.; înv.) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosită la trenurile de marfă. – Din fr. décapode. adjectivdecapod
DECAPÓD, decapode, s. n. Crustaceu cu zece picioare. Racul, langusta, crabul etc. sînt decapode. ♦ (La pl.) Ordin din care fac parte aceste crustacee. adjectivdecapod
DECAPÓDE s.n.pl. (Zool.) 1. Ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare; (la sg.) animal din acest ordin. 2. Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (la sg.) animal din acest ordin. // s.n. Locomotivă cu abur având cinci osii cuplate. // adj. Cu zece picioare. [Sg. decapod. / < fr. décapodes, cf. gr. deka – zece, pous, podos – picior]. adjectivdecapode
DECAPÓDE s. n. pl. 1. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare. 2. subordin de cefalopode cu zece tentacule și un rudiment de cochilie. 3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate. (< fr. décapode/s/) adjectivdecapode
decapod adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | decapod | decapodul | decapodă | decapoda |
plural | decapozi | decapozii | decapode | decapodele | |
genitiv-dativ | singular | decapod | decapodului | decapode | decapodei |
plural | decapozi | decapozilor | decapode | decapodelor |