reduceri si promotii 2018
Definitie decapitare - ce inseamna decapitare - Dex Online

decapitare definitie

DECAPITÁRE s.f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. [< decapita]. substantiv feminin decapitare

decapitáre (acțiunea de a decapita) s. f., g.-d. art. decapitắrii; pl. decapitắri substantiv feminin decapitare

DECAPITÁRE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. – V. decapita. substantiv feminin decapitare

DECAPITÁRE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita. substantiv feminin decapitare

*decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre. substantiv feminin decapitațiune

DECAPITÁ vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare]. verb tranzitiv decapita

DECAPITÁ vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ◊ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. décapiter) verb tranzitiv decapita

decapitá (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 3 decapiteáză verb tranzitiv decapita

decapità v. a tăia capul. verb tranzitiv decapità

DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A executa un condamnat prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare. verb tranzitiv decapita

DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului, a tăia capul cuiva. Mihai a fost ucis în cortul din tabăra sa de lîngă Turda, de către ucigașii trimiși de Basta... Cadavrul lui Mihai a fost apoi decapitat, trunchiul fiindu-i lăsat neîngropat pe cîmp. Ist. R.P.R. 179. Era încă foarte vecin timpul în care vodă Ghica căzuse decapitat de un capugi-bașa. MACEDONSKI, O. IV 117. verb tranzitiv decapita

*decapitéz v. tr. (fr. décapiter, mlat. decápito, -táre, d. de și cáput, cápitis, cap. V. scapăt). Taĭ capu despărțindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descăpățînez. verb tranzitiv decapitez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului decapitare

decapitare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decapitare decapitarea
plural decapitări decapitările
genitiv-dativ singular decapitări decapitării
plural decapitări decapitărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z