DECALAMINÁJ s.n. (Rar) Decalaminare. [< fr. décalaminage]. substantiv neutrudecalaminaj
DECALAMINÁJ s. n. decalaminare. (< fr. décalaminage) substantiv neutrudecalaminaj
decalaminaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | decalaminaj | decalaminajul |
plural | decalaminaje | decalaminajele | |
genitiv-dativ | singular | decalaminaj | decalaminajului |
plural | decalaminaje | decalaminajelor |