debléu (debléuri), s. n. – Săpătură. Fr. déblai. Termen tehnic. substantiv neutrudebleu
DEBLÉU s.n. (op. rambleu) Săpătură deschisă sub nivelul natural al pământului, prin care trece o cale de comunicație. [Pl. -uri, -ee. / < fr. déblai]. substantiv neutrudebleu
DEBLÉU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei căi de comunicație sau al unui canal. (< fr. déblai) substantiv neutrudebleu
*debléŭ n., pl. urĭ și e (fr. déblai, d. dé-blayer, a curăți de grîu pămîntu, d. blé, grîu. V. rambleŭ). Loc de unde s’a scos pămîntu p. facerea drumuluĭ. – Curat rom. săpătură. substantiv neutrudebleŭ
debléu (de-bleu) s. n., art. debléul; pl. debléuri substantiv neutrudebleu
DEBLÉU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural pentru executarea platformei unui drum ori a unei căi ferate sau pentru construirea unui canal deschis. – Din fr. déblai. substantiv neutrudebleu
DEBLÉU, debleuri, s. n. (În opoziție cu rambleu) Săpătură deschisă sub nivelul natural al pămîntului, prin care trece sau urmează să treacă o cale de comunicație. Șosea în debleu. substantiv neutrudebleu
debleu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | debleu | debleul |
plural | deblee | debleele | |
genitiv-dativ | singular | debleu | debleului |
plural | deblee | debleelor |