DEBITÁNT, -Ă s.m. și f. Deținător al unui debit (de mărfuri); vânzător într-un debit. [< fr. débitant]. substantiv masculin și feminindebitant
DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit1 (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant) substantiv masculin și feminindebitant
*debitánt, -ă s. (fr. débitant). Cel ce ține un local de debit. substantiv masculin și feminindebitant
debitánt s. m., pl. debitánți substantiv masculin și feminindebitant
debitant m. cel ce vinde cu mărunțișul. substantiv masculin și feminindebitant
DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant. substantiv masculin și feminindebitant
DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care ține un debit sau care vinde într-un debit. ♦ (Rar) Persoană care vinde sau desface marfă cu amănuntul. Mi-a propus să fie debitantul operelor mele și ne-am înțeles oarecum. ALECSANDRI, D. 71. substantiv masculin și feminindebitant
debitántă s. f., g.-d. art. debitántei; pl. debitánte substantiv masculin și feminindebitantă
debitant substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | debitant | debitantul | debitantă | debitanta |
plural | debitanți | debitanții | debitante | debitantele | |
genitiv-dativ | singular | debitant | debitantului | debitante | debitantei |
plural | debitanți | debitanților | debitante | debitantelor |