debilitate definitie

DEBILITÁTE s.f. Slăbiciune. ◊ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă și incompletă a inteligenței; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas]. substantiv feminindebilitate

DEBILITÁTE s. f. stare de slăbire a organismului. ♦ ~ mintală = formă ușoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă și incompletă a inteligenței. (< fr. débilité, lat. debilitas) substantiv feminindebilitate

*debilitáte f. (lat. debilitas, -átis). Slăbicĭune, lipsă de putere, vorbind de ființe. substantiv feminindebilitate

debilitáte s. f., g.-d. art. debilitắții; pl. debilitắți substantiv feminindebilitate

debilitate f. stare de mare slăbiciune. substantiv feminindebilitate

DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de a fi debil; starea omului debil, slăbiciune. Debilitate congenitală. substantiv feminindebilitate

DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de a fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, din cauza subnutriției, a unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = dezvoltare insuficientă a inteligenței, caracterizată prin tulburări de judecată, de perspicacitate, dificultăți de adaptare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis. substantiv feminindebilitate