debil definitie

credit rapid online ifn

DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, ușor. [Cf. fr. débile, lat. debilis]. adjectivdebil

DEBÍL, -Ă adj. 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis) adjectivdebil

credit rapid online ifn

*débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, [din de-hăbere], a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile). adjectivdebil

debíl adj. m., pl. debíli; f. debílă, pl. debíle adjectivdebil

debil a. slab. adjectivdebil

DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis. adjectivdebil

DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Mai ales despre copii) Cu organismul plăpînd, firav, slăbuț, fără putere. Copil debil.Fig. Slab, ușor, vag. Cît a lipsit judecătorul... am prins un debil pretext de drum la el acasă. GALACTION, O. I 99. Cînd Evantia își ridică ochii, recunoscu pe fața lui o expresie senină și un surîs debil fluturînd pe buzele lui subțiate. BART, E. 351. adjectivdebil

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidebil

debil  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debil debilul debi debila
plural debili debilii debile debilele
genitiv-dativ singular debil debilului debile debilei
plural debili debililor debile debilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z