debavurator definitie

credit rapid online ifn

DEBAVURATÓR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor]. substantiv neutrudebavurator

DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor) substantiv neutrudebavurator

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidebavurator

debavurator  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debavurator debavuratorul
plural debavuratori debavuratorii
genitiv-dativ singular debavurator debavuratorului
plural debavuratori debavuratorilor
debavurator  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debavurator debavuratorul
plural debavuratori debavuratorii
genitiv-dativ singular debavurator debavuratorului
plural debavuratori debavuratorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z