debavura definitie

credit rapid online ifn

DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură]. verb tranzitivdebavura

DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură) verb tranzitivdebavura

credit rapid online ifn

debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureáză verb tranzitivdebavura

DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură. verb tranzitivdebavura

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidebavura

debavura  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)debavura debavurare debavurat debavurând singular plural
debavurând debavurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debavurez (să)debavurez debavuram debavurai debavurasem
a II-a (tu) debavurezi (să)debavurezi debavurai debavurași debavuraseși
a III-a (el, ea) debavurea (să)debavurai debavura debavură debavurase
plural I (noi) debavurăm (să)debavurăm debavuram debavurarăm debavuraserăm
a II-a (voi) debavurați (să)debavurați debavurați debavurarăți debavuraserăți
a III-a (ei, ele) debavurea (să)debavureze debavurau debavura debavuraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z