DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură]. verb tranzitivdebavura
DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură) verb tranzitivdebavura
debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureáză verb tranzitivdebavura
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură. verb tranzitivdebavura
debavura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)debavura | debavurare | debavurat | debavurând | singular | plural | ||
debavurând | debavurați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | debavurez | (să)debavurez | debavuram | debavurai | debavurasem | |
a II-a (tu) | debavurezi | (să)debavurezi | debavurai | debavurași | debavuraseși | ||
a III-a (el, ea) | debavurează | (să)debavurai | debavura | debavură | debavurase | ||
plural | I (noi) | debavurăm | (să)debavurăm | debavuram | debavurarăm | debavuraserăm | |
a II-a (voi) | debavurați | (să)debavurați | debavurați | debavurarăți | debavuraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | debavurează | (să)debavureze | debavurau | debavurară | debavuraseră |