debarcader definitie

credit rapid online ifn

DEBARCADÉR s.n. Loc amenajat pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor la chei. [< fr. débarcadère]. substantiv neutrudebarcader

DEBARCADÉR s. n. loc amenajat în port sau pe malul unei căi navigabile pentru debarcare (1). (< fr. débarcadère) substantiv neutrudebarcader

credit rapid online ifn

*debarcadér n., pl. e (fr. débarcadère, format după embarcadère; sp. desembarcadero). Schele, loc în port unde debarcă călătoriĭ din corăbiĭ, ca gările p. trenurĭ. V. îmbarcader, arsana, liman. substantiv neutrudebarcader

*imbarcadér n., pl. e (fr. embarcadère, d. sp. embarcadero). Locu de imbarcațiune [!], care se numește și debarcader cînd e vorba de a debarca. substantiv neutruimbarcader

debarcadér s. n., pl. debarcadére substantiv neutrudebarcader

debarcader n. locul unde se desbarcă. substantiv neutrudebarcader

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu utilaj adecvat pentru acostarea navelor, pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère. substantiv neutrudebarcader

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc special amenajat pe malul unei ape pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor. Vrei să spui că nu avem debarcader și plajă proprie? CAMIL PETRESCU, T. III 22. O potecă scurtă și cu trepte cobora... pînă la micul debarcader vechi și putred, unde stăteau priponite cîteva luntrii. GALACTION, O. I 571. În negura nopții se profilă silueta unui vapor la debarcader, gata de plecare. BART, E. 250. substantiv neutrudebarcader

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidebarcader

debarcader  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debarcader debarcaderul
plural debarcadere debarcaderele
genitiv-dativ singular debarcader debarcaderului
plural debarcadere debarcaderelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z