DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiúne s. f.] – Din fr. déambulation. substantiv feminindeambulație
DEAMBULAȚIÚNE s. f. v. deambulație. substantiv feminindeambulațiune
deambulațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deambulațiune | deambulațiunea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | deambulațiuni | deambulațiunii |
plural | — | — |