DEAMBULÁȚIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulațiune s.f. / < fr. déambulation]. substantiv feminindeambulație
deambuláție (rar) (de-am-, -ți-e) s. f., art. deambuláția (-ți-a), g.-d. deambuláții, art. deambuláției substantiv feminindeambulație
DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiúne s. f.] – Din fr. déambulation. substantiv feminindeambulație
deambulație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deambulație | deambulația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | deambulații | deambulației |
plural | — | — |