DEAFERENTÁ vb. tr. a secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. (< fr. déafférenter) adjectiv deaferenta
DEAFERENTÁ vb. I. tr. (Med.) A secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. [Pron. de-a-. / < fr. déafférenter]. adjectiv deaferenta
DEAFERENTÁ vb. I. tr. (Med.) A secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. [Pron. de-a-. / < fr. déafférenter]. verb tranzitiv deaferenta
DEAFERENTÁ vb. tr. a secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. (< fr. déafférenter) verb tranzitiv deaferenta
| deaferentat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | deaferentat | deaferentatul | deaferentată | deaferentata |
| plural | deaferentați | deaferentații | deaferentate | deaferentatele | |
| genitiv-dativ | singular | deaferentat | deaferentatului | deaferentate | deaferentatei |
| plural | deaferentați | deaferentaților | deaferentate | deaferentatelor | |