deaferentáre (rar) (de-a-) s. f., g.-d. art. deaferentắrii substantiv feminindeaferentare
DEAFERENTÁ vb. I. tr. (Med.) A secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. [Pron. de-a-. / < fr. déafférenter]. verb tranzitivdeaferenta
DEAFERENTÁ vb. tr. a secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. (< fr. déafférenter) verb tranzitivdeaferenta
deaferentare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deaferentare | deaferentarea |
plural | deaferentări | deaferentările | |
genitiv-dativ | singular | deaferentări | deaferentării |
plural | deaferentări | deaferentărilor |