deșeuat definitie

DEȘEUÁT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat.Var.: deșelát, -ă adj.] – V. deșeua. adjectiv deșeuat

deșeuá (a ~) (a scoate șaua) (-ua) vb., ind. prez. 3 deșeueáză (-uea-), 1 pl. deșeuắm (-uăm); conj. prez. 3 deșeuéze (-ue-); ger. deșeuấnd (-uând); part. deșeuát verb tranzitiv deșeua

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua.Var.: deșelá vb. I] – Pref. de- + [în]șeua. verb tranzitiv deșeua

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua. de pe spinarea unui cal. – Variantă: deșelá (TEODORESCU, P. P. 587) vb. I. verb tranzitiv deșeua

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului deșeuat

deșeuat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșeuat deșeuatul deșeua deșeuata
plural deșeuați deșeuații deșeuate deșeuatele
genitiv-dativ singular deșeuat deșeuatului deșeuate deșeuatei
plural deșeuați deșeuaților deșeuate deșeuatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z