reduceri si promotii 2018
Definitie deșertăciune - ce inseamna deșertăciune - Dex Online

deșertăciune definitie

deșertăcĭúne f. (d. deșert 1). Caracteru lucruluĭ deșert, fragilitate: toate-s deșertăcĭune. Vanitate, mîndrie de lucrurĭ deșerte: deșertăcĭunea gloriiĭ. substantiv feminin deșertăcĭune

deșertăciúne s. f., g.-d. art. deșertăciúnii; pl. deșertăciúni substantiv feminin deșertăciune

deșertăciune f. 1. caracterul lucrului deșert, fragilitate: totul e deșertăciune; 2. mândrie pentru cele deșerte. substantiv feminin deșertăciune

DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, s. f. 1. Lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; p. ext., lucru lipsit de valoare. 2. Preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate. – Deșert + suf. -ăciune. substantiv feminin deșertăciune

DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, s. f. 1. Lipsă de valoare, de importanță; zădărnicie, nimicnicie; p. ext. lucru lipsit de preț, de valoare, de rost. Începu iar să-și zică din fluier povestea de jale din război, cînd mureau oamenii de ger și de glonț și de schije, cu inima sfîșiată de deșertăciunea chinului lor. DUMITRIU, N. 238. Un om căruia i se urîse cu deșertăciunile cetăților și se făcuse sihastru. ISPIRESCU, L. 189. 2. Preocupare de lucruri deșarte, nefolositoare; ușu­rință, vanitate. (Atestat cu pronunțarea regională deșărtăciune) M-am dezbrăcat de haina deșărtăciunii. EMINESCU, N. 107. Mare-ți este deșărtăciunea, dacă te crezi învingător ! ALECSANDRI, T. II 18. substantiv feminin deșertăciune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului deșertăciune

deșertăciune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșertăciune deșertăciunea
plural deșertăciuni deșertăciunile
genitiv-dativ singular deșertăciuni deșertăciunii
plural deșertăciuni deșertăciunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z