deșănța definitie

!deșănțá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se deșănțeáză verb deșănța

DEȘĂNȚÁ, deșănțez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv). verb deșănța

DESANTÁ vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent]. verb tranzitiv desanta

DESANTÁ vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent) verb tranzitiv desanta

*desantá (a ~) vb., ind. prez. 3 desanteáză verb tranzitiv desanta

DESANTÁ, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant. verb tranzitiv desanta

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului deșănța

deșănța   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșănța deșănțare deșănțat deșănțând singular plural
deșănțând deșănțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșănțez (să) deșănțez deșănțam deșănțai deșănțasem
a II-a (tu) deșănțezi (să) deșănțezi deșănțai deșănțași deșănțaseși
a III-a (el, ea) deșănțea (să) deșănțai deșănța deșănță deșănțase
plural I (noi) deșănțăm (să) deșănțăm deșănțam deșănțarăm deșănțaserăm
a II-a (voi) deșănțați (să) deșănțați deșănțați deșănțarăți deșănțaserăți
a III-a (ei, ele) deșănțea (să) deșănțeze deșănțau deșănța deșănțaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z