deînmulțit definitie

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural. substantiv neutru înmulțit

*de înmulțít (tempo lent)/de-nmulțít (tempo rapid) prep. + vb. (DOOM2, 2005) substantiv neutru deînmulțit

deînmulțít s. n. substantiv neutru deînmulțit

DEÎNMULȚÍT s. n. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit. substantiv neutru deînmulțit

DEÎNMULȚÍT s. m. sg. (Aritm.) Număr care urmează să fie înmulțit. substantiv neutru deînmulțit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului deînmulțit

deînmulțit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deînmulțit deînmulțitul
plural
genitiv-dativ singular deînmulțit deînmulțitului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z