DAUMÉN DAU-/ s. n. sunet prin apăsarea pe coardă cu degetul mare în pozițiile înalte, la violoncel și contrabas. (< germ. Daumen) substantiv neutrudaumen
daumen substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | daumen | daumenul |
plural | daumene | daumenele | |
genitiv-dativ | singular | daumen | daumenului |
plural | daumene | daumenelor |