*datúră f., pl. ĭ (lat. științific datúra, d scr. dhattura). Bot. O plantă solanee veninoasă, numită pe rom. laur, laur porcesc, bolîndariță, cĭumofaĭe, cornută ș.a. substantiv feminindatură
DATÚRA s. f. gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor; ciumăfaie. (< fr. datura) substantiv feminindatura
datură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | datură | datura |
plural | daturi | daturile | |
genitiv-dativ | singular | daturi | daturii |
plural | daturi | daturilor |