datare definitie

DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da]. verb tranzitivdata

DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare]. verb tranzitivdata

DÁTA¹ s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data) verb tranzitivdata

DATÁ² vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater) verb tranzitivdata

datá (a ~) vb., ind. prez. 3 dateáză verb tranzitivdata

datà v. a pune data. verb tranzitivdatà

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater. verb tranzitivdata

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili timpul exact cînd s-a întîmplat ceva. ♦ A pune data (pe o scrisoare sau pe un act). 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. « de la », « de » sau « din ») A-și avea începutul, a începe să existe (într-un anumit moment). Ceramică care datează din epoca elenistică. verb tranzitivdata