www.ReduPedia.ro
Definitie dată - ce inseamna dată - Dex Online

dată definitie

2) dat, -ă adj. Determinat, ursit, destinat: ĭ-a fost dat să moară în războĭ. adjectiv dat

dat1 (faptul de a da, noțiune fundamentală, soartă) s. n. adjectiv dat

dat2 (boală) (pop.) s. n., pl. dáturi adjectiv dat

DAT2, -Ă, (I) dați, -te, adj., (II) dăți, s. f. I. Adj. Pus la dispoziție, oferit: înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ◊ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S. f. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz; Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. III. S. f. (Pop.) Soartă, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2. adjectiv dat

DAT2, -Ă, (I) dați, -te, adj., (II) dăți, s. f. I. Adj. Pus la dispoziție, oferit: înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ◊ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S. f. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz; Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. III. S. f. (Pop.) Soartă, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2. substantiv feminin dat

dată (dắți), s. f.1. Oară, rînd. – Dintr-o dată, brusc. – Pe dată, imediat. – 2. Soartă, destin. De la dat, part. de la a da (după Tiktin, direct din lat. data); pentru al doilea sens, cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl. date. Se întîlnește cu dată, s. f. (timpul precis al unui eveniment), din fr. date, și dată, s. f. (dat, antecedent), traducere a fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de altă dată (în alt rînd; încă o dată); deocamdată, adv. (pentru moment); deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan); vreodată, adv. (uneori); niciodată, adv. (nicicînd); îndată, adv. (imediat). – Din rom. provine rut. data „rație” (Candrea, Elemente, 407). substantiv feminin dată

*dáte (informații) s. f. pl. substantiv feminin date

dată f. 1. deseamnă momentul, timpu lui sau repetițiunea-i: întâia-dată, altă dată; pe dată, la moment; 2. fig. soartă: așa le-a fost dată; 3. pl. noțiuni ce servă de bază unui raționament, unei cercetări: datele fundamentale ale discuțiunii; 4. timpul preciz când s’a făcut sau e să se facă ceva. [Lat. DATA; sensurile 3 și 4 reproduc pe ale fr. donnée și date]. substantiv feminin dată

DÁTĂ1, dăți, s. f. (Rar la pl.) Timpul sau momentul în care are loc un fapt sau o întîmplare. Se aud lătrăturile unui cîine de fiecare dată cînd vine sau pleacă lume străină. CAMIL PETRESCU, T. I 533. A fost singura dată în trei luni cînd au vorbit atît de lung. C. PETRESCU, C. V. 356. O singură dată a întrebat cu gura plină de plăcintă: Elisabeta, de cîte ori se mănîncă la noi pe zi? SAHIA, N. 57. ◊ (În concurență cu « oară ») L-ai văzut prima dată acum două săptămîni. CAMIL PETRESCU, T. III 119. Dar eu văd de-atîtea dăți Ce cuminte-i firea! COȘBUC, P. I 264. Și-ntîia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior, în împrejurarea trecută. Ca și data trecută, aruncară făina pe jos. ȘEZ. I 86. Data viitoare = cu prilejul ulterior, într-o împrejurare viitoare. Să știți că vă aduc data viitoare un ulcior de țuică. SADOVEANU, P. M. 28. De data aceasta (sau asta) sau de astă dată = în împrejurarea în care ne găsim acum, de rîndul acesta, acuma. De data aceasta n-ar mai fi o luptă, ci s-ar vedea simple trupuri... cum aleargă mecanic, în dorul de viață. SAHIA, N. 18. De astă dată însă vă rog să-mi răspundeți categoric. VLAHUȚĂ, O. A. 431. Tot eu te voi scăpa și de data asta. ȘEZ. IV 4. Pe dată (ce... sau cum...), pe loc, numaidecît; în momentul cînd... Orice fecior o vedea Pe dată o și-ndrăgea. TEODORESCU, P. P. 152. (În opoziție cu de două ori) O dată = într-un singur rînd, nu de mai multe ori. Cînd era să iasă, își mai aruncă ochii o dată prin grajd. ISPIRESCU, L. 3. N-am pățit eu asta numai o dată în viața mea. CREANGĂ, P. 124. Să mai sărut o dată pămîntul țerei mele! ALECSANDRI, P. III 296. Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbăta o dată, Duminica ziua toată, Alte zile-arareori, Într-una de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 62. Nu o dată = în repetate rînduri, de multe ori, adesea. O dată (cu) = în același timp (cu)..., cu același prilej, concomitent, simultan. O dată cu venirea serii, femeile au aprins focul în vatră. BOGZA, C. O. 117. Baba, care se culcase o dată cu găinile, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. Nu te ocupa de multe trebi o dată. NEGRUZZI, S. I 248. (Cu o construcție mai puțin obișnuită) Ajunse cu seara o dată la un loc. RETEGANUL, la TDRG. ◊ Expr. O dată cu capul = cu nici un preț, niciodată. O dată cu capul nu putea el crede una ca asta. ISPIRESCU, L. 20 St! nu deschide o dată cu capul! CARAGIALE, O. I 99. O dată pentru totdeauna = definitiv, irevocabil. Ei trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că forța brațelor noastre întrece forța tuturor motoarelor. SAHIA, N. 36. Încă o dată = din nou, a doua oară. Încă o dată de vei veni... să te faci că nici mă cunoști. id. ib. 62. ◊ Loc. conj. O dată = (înaintea unui participiu sau a unui adjectiv) din moment ce, îndată ce, imediat ce. O dată intrată pe calea putreziciunii morale și intelectuale, clasa burgheză se cadaverizează. IONESCU-RION, C. 109. O dată pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce. CREANGĂ, p. 192. O dată liberi, unii din noi luară calea Parisului, alții se duseră în Transilvania. BOLINTINEANU, O. 269. O dată ce = de vreme ce. O dată ce s-a luat hotărîrea, rămîne valabilă. substantiv feminin dată

DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data]. substantiv feminin dată

dátă1 (oară) s. f., g.-d. art. dắții; pl. dăți substantiv feminin dată

dátă2 (obicei, soartă) (reg.) s. f. substantiv feminin dată

DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. II. 1. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. 2. (Mat.) Fiecare dintre mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date. substantiv feminin dată

DÁTĂ s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr. date) substantiv feminin dată

dátă f., pl. dățĭ (d. daŭ). Oară, moment: o dată (pl. de doŭă orĭ). Întîĭa dată saŭ întîĭa oară, prima dată saŭ prima oară (pl. a doŭa, a treĭa oară). Rînd, serie de timp: astă dată, de astă dată, data asta (acuma, în acest timp). Altă dată, odată, odinioară (lat. olim), nu acuma: altă dată eram maĭ fericit, să viĭ altă dată. De o cam dată. V. deocamdată. Pe dată, îndată, imediat (V. odată). Dintr’o dată, pe dată, îndată, dintr’o singură lovitură: dintr’o dată l-a învins. Dată, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziŭa, timpu cînd s’a făcut, cînd s’a emis un lucru: pe peatră era data anuluĭ 1504 (moartea luĭ Ștefan cel Mare). Pl. Noțiunĭ, înformațiunĭ ale științeĭ (fr. donée): în această carte îs date importante. substantiv feminin dată

dátă3 (zi, cifră, element matematic) s. f., g.-d. art. dátei; pl. dáte substantiv feminin dată

Date f. pl. Câteva date remarcabile în istoria universală: Puterea lui Pericle (445 a. Cr.), Moartea lui Alexandru cel Mare (323 a. Cr,), Bătălia dela Acțiu (31 a. Cr.), Nașterea lui Crist (anul 14 din domnia lui August), începutul evului-mediu (395), Carol Magnu împărat al Occidentului (800), Cruciatele (1096-1291), Descoperirea tiparului (1436), Coprinderea Constantinopolii (1453), Descoperirea Americei (1492), Reforma lui Luther (1517), Fanarioții (1816), Răpirea Bucovinei (1777), Zavera (1821), Unirea Principatelor (1859), Congresul din Berlin (1878), Proclamarea Regatului României (1881), Tractatul din Versailles (1919). substantiv feminin date

DÁTĂ2, date, s. f. 1. Indicație precisă a timpului calendaristic (zi, an etc.) în care s-a întîmplat un eveniment sau un fapt. Nici un vapor romînesc nu pleca la acea dată spre Rotterdam. BART, E. 247. ♦ Mențiune indicînd timpul (anul, luna, ziua) întocmirii unei scrisori, a unui act, a unei inscripții etc. Cînd am venit la prînz, am găsit ușa închisă și biletul ăsta pe ușă... Uite, scrie data, 15 octombrie 1937. CAMIL PETRESCU, T. III 53. 2. (Mai ales la pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente necesare care servesc ca punct de plecare în cercetarea unei chestiuni, la tragerea unei concluzii sau la luarea unei hotărîri. Mi-ar fi trebuit date precise. DAVIDOGLU, M. 90. Aș putea, cu datele pe care le am despre viața și firea ta, să-ți dovedesc că «pesimismul» tău nu e de loc sincer. VLAHUȚĂ, O. A. 326. Miron și alți hronicari au scris mai toți după tradiții, fără a îngriji datele. NEGRUZZI, S. I 202. substantiv feminin dată

îndátă adv. (în și dată). Pe dată, imediat. Îndată ce și (maĭ puțin bine) de îndată ce, imediat ce, cum: îndată ce l-a văzut (saŭ cum l-a văzut), l-a și prins. – Se poate scrie și în dată, ca pe dată. Fam. și pop. în data mare, foarte răpede [!]: a venit în data mare. substantiv feminin îndată

álte dăți (în alte împrejurări) loc. adv. substantiv feminin altedăți

altă dată! expr. (iron.) niciodată! substantiv feminin altădată

áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv. substantiv feminin altădată

tot o dátă adv. + num. (~ am citit și eu cartea, nu de două ori) substantiv feminin totodată

tot o dátă s. n. + num. (mânâncă ~ pe zi) substantiv feminin totodată

!nici o dátă conjcț. + num. (nu a mâncat azi ~, nici de mai multe ori) substantiv feminin niciodată

cấte o dátă (tempo lent)/cấte-o dátă (tempo rapid) (câte o singură dată) adv. + num. substantiv feminin câteodată

de ástă dátă (tempo lent)/de-ástă dátă (tempo rapid) loc. adv. substantiv feminin deastădată

!întấia dátă/întấia oáră//(pop.) întấiași dátă loc. adv. substantiv feminin întâiadată

întấiași dátă v. întấia dátă substantiv feminin întâiașidată

data aviatoare expr. (glum.) data viitoare. substantiv feminin dataaviatoare

DÁTĂ3 s. f. 1. (Regional, numai în expr.) Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina; după cum trebuie, după cum se cuvine, se cade, se obișnuiește. Cu lăutari s-aducem fata, Cu vin și chef, precum e data. COȘBUC, P. I 241. Stați... pînă merg eu... să mă gat, cum e data să meargă omul RETEGANUL, P. III 9. 2. (Popular) Soartă, destin. Eu n-am mumă, tu n-ai tată, Amîndoi sîntem d-o dată. BIBICESCU, P. P. 25. ◊ Expr. Așa-i (sau așa i-a fost) data (cuiva) = așa-i soarta (cuiva), așa i-a fost (cuiva) sortit, scris. Așa-i data fetelor Să scrie cătanelor. HODOȘ, P. P. 208. temporar dată

DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data) verb tranzitiv data

datá (a ~) vb., ind. prez. 3 dateáză verb tranzitiv data

datà v. a pune data. verb tranzitiv datà

DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. datalucruri date < dare – a da]. verb tranzitiv data

DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare]. verb tranzitiv data

DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater) verb tranzitiv data

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater. verb tranzitiv data

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili timpul exact cînd s-a întîmplat ceva. ♦ A pune data (pe o scrisoare sau pe un act). 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. « de la », « de » sau « din ») A-și avea începutul, a începe să existe (într-un anumit moment). Ceramică care datează din epoca elenistică. verb tranzitiv data

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dată

dată   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular da data
plural date dățile
genitiv-dativ singular dăți dății
plural dăți datelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z