dascaleci definitie
- Vezi aici mai multe rimedascaleci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudas
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cueci
DASCALÉCI s. m. v. dăscălici. substantiv masculindascaleci
DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf.-ici. substantiv masculindăscălici
DASCALÉCI s. m. v. dăscălici. substantiv masculindascaleci
DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaléci (GHICA, S. 258) s. m. substantiv masculindăscălici
DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac. substantiv masculindăscăleac
dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș. substantiv masculindăscălecĭ
dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș. temporardăscălecĭ
dăscăleciu m. (ironic) dascăl. temporardăscăleciu
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidascaleci
| dascaleci substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dascaleci | dascaleciul |
| plural | dascaleci | dascalecii | |
| genitiv-dativ | singular | dascaleci | dascaleciului |
| plural | dascaleci | dascalecilor | |