Alege sensul dorit: dascaleci -substantiv masculin dascaleci -temporar

dascaleci definitie

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici. substantiv masculindascaleci

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf.-ici. substantiv masculindăscălici

DASCALÉCI s. m. v. dăscălici. substantiv masculindascaleci

DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaléci (GHICA, S. 258) s. m. substantiv masculindăscălici

DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac. substantiv masculindăscăleac

dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș. substantiv masculindăscălecĭ

dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș. temporardăscălecĭ

dăscăleciu m. (ironic) dascăl. temporardăscăleciu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidascaleci

dascaleci  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dascaleci dascaleciul
plural dascaleci dascalecii
genitiv-dativ singular dascaleci dascaleciului
plural dascaleci dascalecilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z