www.ReduPedia.ro
Definitie darnic - ce inseamna darnic - Dex Online

darnic definitie

dárnic, -ă adj. (vsl. darnikŭ). Căruĭa-ĭ place să dăruĭască, munific, generos, liberal. adjectiv darnic

dárnic adj. m., pl. dárnici; f. dárnică, pl. dárnice adjectiv darnic

darnic a. care dă adesea: liberal, generos. [Slav. DARNIKŬ]. adjectiv darnic

DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. -nic. adjectiv darnic

DÁRNIC, -Ă, darnici, -e, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, larg, mărinimos. O, pașă, cît de darnic ești! COȘBUC, P. I 109. Pot să-ți dau ori ce-i cere de la mine; pentru că și tu ești om cu dreptate și darnic. CREANGĂ, P. 300. (Poetic) Toamna, mîndră, harnică Și de bunuri darnică, A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155. ◊ (Despre lucruri sau abstracte) Tot mai harnice mîinile, Tot mai darnice zilele! DEȘLIU, G. 45. Viața caldă-n ierburi lungi palpită Și darnică se-mparte. CAZIMIR, L. U. 23. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. Și te-nfloresc, în noua primăvară, Cu trudă aprigă, harnică, Din zori în zori, din seară pînă-n seară, Ca pe-o livadă bogată și darnică. DEȘLIU, G. 14. Și, cel puțin, dacă pămîntul, muncit atît de greu, ar fi mai darnic. BOGZA, C. O. 272. adjectiv darnic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului darnic

darnic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular darnic darnicul darnică darnica
plural darnici darnicii darnice darnicele
genitiv-dativ singular darnic darnicului darnice darnicei
plural darnici darnicilor darnice darnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z