darn adv. – (În loc. în darn) În zadar, inutil. It. indarno (Tiktin; Candrea; Scriban), încrucișat cu în dar. Imprumut literar din epoca romantică, fără circulație reală și aproape uitat astăzi. Nu este posibilă legătura cu lat. dare (J. Engels, Neophil., XXXIII, 103-8). invariabildarn
DARN adv. În darn = în zadar. [< it. indarno]. invariabildarn
darn (în) adv. în zadar: în darn răsună vocea-mi de Eco repețită EM. [It. IN DARNO]. invariabildarn
DARN adv. (Înv.; în loc. adv.) În darn = în zadar, degeaba. – Din it. indarnó. invariabildarn
DARN adv. (Învechit, numai în loc. adv.) În darn = în zadar, în van, degeaba. În darn răsună vocea-mi de eco repețită. EMINESCU, O. I 25. În darn au fost lacrimile și rugămințile ei. NEGRUZZI, S. I 107. – Variantă: dar (BOLINTINEANU, la TDRG) adv. invariabildarn
*darn(în) loc. adv. (it. indarno). Sec. 19. Rar. În zadar. invariabildarnîn
în dárn, V. darn. invariabilîndarn