DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard]. substantiv feminindardă
dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII. substantiv feminindardă
dárdă f., pl. e (sîrb. pol. darda, lance, ung. dárda, d. it. dardo, pv. vfr. dart, nfr. dard, d. vgerm. tart). Vechĭ. Suliță. substantiv feminindardă
dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde substantiv feminindardă
dardă f. vargă cu vârf de fier ce se aruncă cu mâna: asvârle darde ucigătoare OD. [Slav. DARDA]. substantiv feminindardă
DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în Evul Mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda. substantiv feminindardă
DÁRDĂ, darde, s. f. (Franțuzism învechit) 1. Suliță cu mînerul scurt și cu vîrful cu două tăișuri. 2. (Neobișnuit) Săgeată. Întinzîndu-și auritul arc azvîrlă darde ucigătoare. ODOBESCU, S. III 53. substantiv feminindardă
dardă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dardă | darda |
plural | darde | dardele | |
genitiv-dativ | singular | darde | dardei |
plural | darde | dardelor |