daraveră definitie

daravéră (-re), s. f.1. Treabă, afacere comercială. – 2. Încurcătură. – 3. (Arg.) Organ sexual. – Var. daravere, daravelă. Mr. daraveră. It. dare(e)avere „activ și pasiv”, termen comercial intrat prin filieră orientală, cf. ngr. νταραβέρι „mișcare comercială”, tc. dalavera „înșelătorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). În general se indică de obicei ipoteza unei combinații interne între dare și avere, pe baza modelului din tc. alișveriș (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se referă greșit la tc. dever „mișcare comercială”, cf. dever. Sensul 3 apare și în tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14). substantiv feminindaraveră

daravére și (maĭ des) daravéră f., pl. ĭ (d. dare și avere după turc. alyšveriš. V. alișveriș). Fam. Afacere, negustorie, treabă. Belea: să scap și de daravera asta! – Pop. și -velă, pl. e și ĭ. substantiv feminindaravere

DARAVÉRĂ s. f. v. daravelă. substantiv feminindaraveră

!daravélă/daravéră (înv., pop., fam.) s. f., g.-d. art. daravélei/daravérii; pl. daravéle/daravéri substantiv feminindaravelă

daravere f. afacere, negustorie: cu rudele daraveri să nu aibi PANN. [Compus din dare și avere, modelat după turc. alișveriș]. substantiv feminindaravere

DARAVÉLĂ, daraveli, s. f. 1. Pățanie; încurcătură; bucluc, belea. 2. (La pl.) Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravéră s. f.] – Din tc. dalavera. substantiv feminindaravelă

DARAVÉRĂ, daraveri, s. f. 1. Pățanie, încurcătură, bucluc, belea. Directorul cancelariei n-are de lucru și găsește cu cale să spuie și mitropolitului de daravera noastră cu castraveții. STĂNOIU, C. I. 125. Era cît pe ce să fie pus la închisoare din pricina a,estecului într-o daraveră a unor răzeși de la Dorna. HOGAȘ, DR. 247. Intru în trăsură și mă duc la d-l aga, deși nu știam să fi avut vreo daraveră cu pristavii agiei. RUSSO, O. 138. 2. Treabă, chestiune, afacere. Vulpea se depărta în grabă, cu botul în pămînt și tîrîndu-și coada pe zăpadă. – Merge și ea după daraverile ei, de... se gîndi Marinică. DUMITRIU, N. 14. Bubi al nostru s-a lăsat pe tînjală, și în trei ani, el care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHUȚĂ. O. A. II 218. În vara anului 1907, aflîndu-mă în străinătate și avînd în țară daraveri, m-așez în trenul Berlin-București... să m-abat o zi, două pe la Iași. CARAGIALE, S. n. 111. 3. Afacere comercială, negustorie. Lică nu se bizuie pe nimeni... nu se lasă în dataveri cu niște oameni, precum îl știe toată lumea pe cîrciumarul de la Moara-cu-noroc. SLAVICI, O. I 153. Aducîndu-și aminte că mai are și alte daraveri în București, a mers drept în mahalaua negustorilor. CARAGIALE, O. III 48. Cu rudele să mănînci, să bei, Daraveră să nu aibi cu ei. PANN, P. V. III 110. – Pl. și: (popular) daraveruri (SADOVEANU, B. 91). – Variantă: daravélă, daraveli (PREDA, Î. 90, SADOVEANU, M. C. 134, ȘEZ. II 47) și (popular) daraveluri (C. PETRESCU, Î. II 199), s. f. substantiv feminindaraveră

DARAVÉRĂ, daraveri, s. f. 1. Pățanie, încurcătură, bucluc, belea. Directorul cancelariei n-are de lucru și găsește cu cale să spuie și mitropolitului de daravera noastră cu castraveții. STĂNOIU, C. I. 125. Era cît pe ce să fie pus la închisoare din pricina a,estecului într-o daraveră a unor răzeși de la Dorna. HOGAȘ, DR. 247. Intru în trăsură și mă duc la d-l aga, deși nu știam să fi avut vreo daraveră cu pristavii agiei. RUSSO, O. 138. 2. Treabă, chestiune, afacere. Vulpea se depărta în grabă, cu botul în pămînt și tîrîndu-și coada pe zăpadă. – Merge și ea după daraverile ei, de... se gîndi Marinică. DUMITRIU, N. 14. Bubi al nostru s-a lăsat pe tînjală, și în trei ani, el care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHUȚĂ. O. A. II 218. În vara anului 1907, aflîndu-mă în străinătate și avînd în țară daraveri, m-așez în trenul Berlin-București... să m-abat o zi, două pe la Iași. CARAGIALE, S. n. 111. 3. Afacere comercială, negustorie. Lică nu se bizuie pe nimeni... nu se lasă în dataveri cu niște oameni, precum îl știe toată lumea pe cîrciumarul de la Moara-cu-noroc. SLAVICI, O. I 153. Aducîndu-și aminte că mai are și alte daraveri în București, a mers drept în mahalaua negustorilor. CARAGIALE, O. III 48. Cu rudele să mănînci, să bei, Daraveră să nu aibi cu ei. PANN, P. V. III 110. – Pl. și: (popular) daraveruri (SADOVEANU, B. 91). – Variantă: daravélă, daraveli (PREDA, Î. 90, SADOVEANU, M. C. 134, ȘEZ. II 47) și (popular) daraveluri (C. PETRESCU, Î. II 199), s. f. temporardaraveră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidaraveră

daraveră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular darave daravera
plural daraveri daraverele
genitiv-dativ singular daravere daraverii
plural daravere daraverilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z