darab definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedarab
- Vezi aici mai multe rimedarab
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuab
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curab
dăráb V. darab. substantiv neutrudărab
dăráb, -uri, s.n.; dărabă, -e, s.f. – Bucată, porție, felie. Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș 2000). – Din magh. darab „bucată„. substantiv neutrudărab
dăráb (reg.) s. n., pl. dăráburi/dărábe substantiv neutrudărab
dărab n. Tr. bucată mare: un dărab de pâine. [Ung. DARAB]. substantiv neutrudărab
DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab. substantiv neutrudărab
DĂRÁB, dăraburi și dărabe, s. n. (Regional) 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc. Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn'la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346. (Cu pronunțare regională) Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328. 2. Bucată, petic de pămînt. (Cu pronunțare regională) Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6. 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp. A trecut un dărab de vreme și s-a întors. – Variantă: dărăb (GALAN, Z. R. 30, SADOVEANU, P. M. 274) s. n. substantiv neutrudărab
dărắb V. darab. substantiv neutrudărăb
DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab. substantiv neutrudărab
DĂRẮB s. n. v. dărab. substantiv neutrudărăb
DĂRÁB, dăraburi și dărabe, s. n. (Regional) 1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc. Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn'la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346. (Cu pronunțare regională) Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328. 2. Bucată, petic de pămînt. (Cu pronunțare regională) Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6. 3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp. A trecut un dărab de vreme și s-a întors. – Variantă: dărăb (GALAN, Z. R. 30, SADOVEANU, P. M. 274) s. n. substantiv neutrudărab
DĂRẮB s. n. v. dărab. substantiv neutrudărăb
daráb n., pl. urĭ și dărăburĭ (ung. darab, d. vsl. drobŭ. V. drob). Trans. Mold. Bucată, halcă (de multe orĭ ironic): un darab de pîne, de slănină. – Și dărăb. temporardarab