DANUBIÁN, -Ă adj. Dunărean. [Pron. -bi-an, pl. -ieni, -iene. / cf. danubien < Danubius – numele latinesc al Dunării]. adjectivdanubian
*danubián, -ă adj. și s. De la Dunăre (lat. Danubius și Danuvius). adjectivdanubian
danubián (-bi-an) adj. m., pl. danubiéni (-bi-eni); f. danubiánă, pl. danubiéne adjectivdanubian
Danubian a. Terasă Danubiană, fâșie de pământuri băltoase d’alungul țărmului stâng al Dunării. adjectivdanubian
DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [Pr.: -bi-an] – Din fr. danubien. adjectivdanubian
DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. (Despre o țară, un ținut etc.) Din regiunea Dunării; dunărean. Statele danubiene. – Pronunțat: -bi-an. adjectivdanubian
danubian adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | danubian | danubianul | danubiană | danubiana |
plural | danubieni | danubienii | danubiene | danubienele | |
genitiv-dativ | singular | danubian | danubianului | danubiene | danubienei |
plural | danubieni | danubienilor | danubiene | danubienelor |