DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture]. substantiv feminindantură
DANTÚRĂ s. f. 1. totalitatea dinților unui om. ◊ dentiție (3). 2. ansamblu al dinților unor organe de mașini sau de utilaje. (< fr. denture) substantiv feminindantură
dantúră s. f., g.-d. art. dantúrii; pl. dantúri substantiv feminindantură
DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt așezați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură falsă = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. substantiv feminindantură
DANTÚRĂ s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sînt înșirați și alcătuiți dinții. Evident! rîse femeia, arătînd dantura cariată și pe locuri știrbă de tot. C. PETRESCU, C. V. 22. Îmbătrînea. Stărui asupra cuvîntului, dezmințit de părul negru, dantura puternică și întreaga-i făptură, vînjoasă și neobosită. id. Î. I 10. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. Își puse dantura. substantiv feminindantură
DANTURÁ vb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură]. verb tranzitivdantura
DANTURÁ vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură) verb tranzitivdantura
danturá (a ~) vb., ind. prez. 3 dantureáză verb tranzitivdantura
DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură. verb tranzitivdantura
dantura substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dantura | danturare | danturat | danturând | singular | plural | ||
danturând | danturați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | danturez | (să)danturez | danturam | danturai | danturasem | |
a II-a (tu) | danturezi | (să)danturezi | danturai | danturași | danturaseși | ||
a III-a (el, ea) | danturează | (să)danturai | dantura | dantură | danturase | ||
plural | I (noi) | danturăm | (să)danturăm | danturam | danturarăm | danturaserăm | |
a II-a (voi) | danturați | (să)danturați | danturați | danturarăți | danturaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | danturează | (să)dantureze | danturau | danturară | danturaseră |