Alege sensul dorit: dantura -substantiv feminin dantura -verb tranzitiv

dantura definitie

credit rapid online ifn

DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture]. substantiv feminindantură

DANTÚRĂ s. f. 1. totalitatea dinților unui om. ◊ dentiție (3). 2. ansamblu al dinților unor organe de mașini sau de utilaje. (< fr. denture) substantiv feminindantură

credit rapid online ifn

dantúră s. f., g.-d. art. dantúrii; pl. dantúri substantiv feminindantură

DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt așezați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură falsă = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. substantiv feminindantură

DANTÚRĂ s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sînt înșirați și alcătuiți dinții. Evident! rîse femeia, arătînd dantura cariată și pe locuri știrbă de tot. C. PETRESCU, C. V. 22. Îmbătrînea. Stărui asupra cuvîntului, dezmințit de părul negru, dantura puternică și întreaga-i făptură, vînjoasă și neobosită. id. Î. I 10. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. Își puse dantura. substantiv feminindantură

DANTURÁ vb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură]. verb tranzitivdantura

DANTURÁ vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură) verb tranzitivdantura

danturá (a ~) vb., ind. prez. 3 dantureáză verb tranzitivdantura

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură. verb tranzitivdantura

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidantura

dantura  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dantura danturare danturat danturând singular plural
danturând danturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) danturez (să)danturez danturam danturai danturasem
a II-a (tu) danturezi (să)danturezi danturai danturași danturaseși
a III-a (el, ea) danturea (să)danturai dantura dantură danturase
plural I (noi) danturăm (să)danturăm danturam danturarăm danturaserăm
a II-a (voi) danturați (să)danturați danturați danturarăți danturaserăți
a III-a (ei, ele) danturea (să)dantureze danturau dantura danturaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z