dantelare definitie
- Vezi aici mai multe rimedantelare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DANTELÁRE s.f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. [< dantela]. substantiv feminindantelare
danteláre s. f., g.-d. art. dantelắrii; pl. dantelắri substantiv feminindantelare
DANTELÁRE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela. substantiv feminindantelare
DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler]. verb tranzitivdantela
DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler) verb tranzitivdantela
dantelá (a ~) vb., ind. prez. 3 danteleáză verb tranzitivdantela
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler. verb tranzitivdantela
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100. verb tranzitivdantela
*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez. verb tranzitivdantelez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidantelare
| dantelare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dantelare | dantelarea |
| plural | dantelări | dantelările | |
| genitiv-dativ | singular | dantelări | dantelării |
| plural | dantelări | dantelărilor | |