danie definitie

dánie (dánii), s. f. – 1. Donație. – 2. Pomană, ofrandă. Sl. danije „donație”, de la dati „a da” (Cihac, II, 90). – Der. dănos, adj. (generos, darnic), cf. sl. danŭ „donat” (Candrea); dănui, vb. (înv., a face donație). substantiv feminindanie

dánie f. (vsl. daniĭe, d. dati, a da. V. dajdie). Donațiune, maĭ ales pioasă. substantiv feminindanie

dánie (-ni-e) s. f., art. dánia (-ni-a), g.-d. art. dániei; pl. dánii, art. dániile (-ni-i-) substantiv feminindanie

danie f. donațiune pioasă, legat de binefacere. [Slav. DANIĬE]. substantiv feminindanie

DÁNIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar², donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărea în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije. substantiv feminindanie

DÁNIE, danii, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Dar, donație. Ștefan cel Mare, recunoscător pentru sprijinul primit, răsplătește biserica prin numeroase danii de sate. IST. R.P.R. 128. Și-nnoi tot schitul și trimise Danii – scumpe chipuri și potire, Cruci bătute-n aur și safire. TOMA, C. V. 85. A lăsat cu limbă de moarte... ca danie, un ținut. CARAGIALE, O. III 87. ◊ Expr. (Învechit) A se face danie (cuiva) = a) a se dărui pe sine, a nu-și mai aparține sieși. Pentru tine, danie dracului m-aș face. CONTEMPORANUL, V/II 494; b) a-și dărui averea cuiva. Părinții ți-au făgăduit-o [pe fată], dacă moșu-tău s-a face danie ție. NEGRUZZI, S. III 49. Am pus la cale să însor pe nepotul meu... mă fac danie lui cu tocmală c-a veni cu femeia lui să șadă cu mine. id. ib. 60. (Glumeț) A face (pe cineva) danie (cuiva) = a da pe cineva pe mîna cuiva. Cercatu-mi-am colții în piciorul unui boieri. Și vai, pe loc m-au făcut danie hoheriului. CONTEMPORANUL, V/II 267. 2. Faptul de a dărui (avere, bani etc.); dăruire. Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla de Măgureanu, după o moșioară de danie domnească... se aciuase în Valahia. M. I. CARAGIALE, C. 49. ◊ Act (sau hrisov) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, SP. CR. 34. substantiv feminindanie

a se face danie expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni. substantiv femininasefacedanie