DANIÁN s.n. Ultimul etaj al cretacicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. danien]. adjectiv danian
DANIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al cretacicului. (< fr. danien) adjectiv danian
danián1 (-ni-an) adj. m., pl. daniéni (-ni-eni); f. daniánă, pl. daniéne adjectiv danian
danián2 (-ni-an) s. n. adjectiv danian
DANIÁN, -Ă, danieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, reptile etc. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la etajul danianului (1). [Pr.: -ni-an] – Din fr. danien. adjectiv danian
DANIÁN s. n. (Geol.) Ultimul etaj al cretacicului. – Pronunțat: -ni-an. adjectiv danian
| danian adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | danian | danianul | daniană | daniana |
| plural | danieni | danienii | daniene | danienele | |
| genitiv-dativ | singular | danian | danianului | daniene | danienei |
| plural | danieni | danienilor | daniene | danienelor | |