danga definitie

dangá (dangále), s. f. – Fier de însemnat vitele. Tc. danga (Șeineanu, II, 154), cf. alb. damka, bg. damga, sb. danga. – Der. dăngălui, vb. (a însemna vitele cu fierul). substantiv feminindanga

dangá f. (turc. damga, tamga; bg. damgá; rus, tamgá, timbru, impozit). Ștampilă cu feru roș pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ. substantiv feminindanga

dangá (rar) s. f., art. dangáua, g.-d. art. dangálei; pl. dangále, art. dangálele substantiv feminindanga

dangà f. Mold. semn întipărit cu fier roșu pe vite. [Turc. DANGÁ]. substantiv feminindangà

DANGÁ, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corozive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga. substantiv feminindanga

DANGÁ, dangale, s. f. Semn făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau, mai rar, a vitelor, pentru a le marca. Iepe breze, Pintenoage la picioare, Cu dangale pă spinare. ȘEZ. III 212. substantiv feminindanga