dangăt definitie

dángăt n., pl. e (d. dang). Sunet rar și prelung de clopot mare. substantiv neutrudangăt

dángăt s. n., pl. dángăte substantiv neutrudangăt

dangăt n. sunetul vibrator al clopotului. substantiv neutrudangăt

DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului; bangăt. – Dang + suf. -ăt. substantiv neutrudangăt

DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului. În satul părăsit, prinse a bate clopotul, lung – și codrul, către care mergea, se umplu de dangăte. CAMILAR, N. I 236. Un nor mare de praf se apropie de sat și un dangăt metalic neîntrerupt. BOGZA, C. O. 395. Roțile de oțel [ale trenului] bocăneau surd, ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. REBREANU, R. I 275. substantiv neutrudangăt