dang definitie

dang interj. – Cuvînt care imită sunetul clopotului. Var. danga. Creație expresivă. – Der. dangăt, s. n. (dang, sunet de clopot); dăngăni, vb. (a răsuna, cf. mr. dinginescu „izbucnesc”, sl. tǫtĭnati „a suna”, mag. dongani „a răsuna”; dăndăni, vb. (a răsuna); dăngăneală, s. f. (sunet, dangăt); dondăni, vb. (a bombăni), cf. bombăni; dondăneală, s. f. (bombănit), cf. bombăneală. invariabildang

bang și dang, interj. care arată sunetu unuĭ clopot mare tras maĭ rar (tot așa și ung. kong-bong. V. și balang). invariabilbang

dang V. bang și dăngănesc. invariabildang

dang interj. invariabildang

dang! int. sgomotul plesnirii sau sunetul clopotului. ║ n. un dang înfiorat COȘBUC. invariabildang

DANG interj. (Rar; adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; bang. – Onomatopee. invariabildang

ding-dáng (rar) interj. invariabildingdang