DANÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Danemarca. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de danezi. (< fr. danois) substantiv masculin și feminindanez
danéz adj. m., s. m., pl. danézi; adj. f., s. f. danéză, pl. danéze substantiv masculin și feminindanez
DANÉZ, -Ă, danezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Danemarcei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Danemarcii sau danezilor (1), privitor la Danemarca ori la danezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de danezi. – Din it. danese. substantiv masculin și feminindanez
DANÉZ1, -Ă, danezi, -e, adj. Care aparține danezilor; care este originar sau vine din Danemarca. substantiv masculin și feminindanez
DANÉZ2, -Ă, danezi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Danemarcii. substantiv masculin și feminindanez
danez substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | danez | danezul | daneză | daneza |
plural | danezi | danezii | daneze | danezele | |
genitiv-dativ | singular | danez | danezului | daneze | danezei |
plural | danezi | danezilor | daneze | danezelor |