dandănaie definitie

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.). substantiv feminindănănaĭe

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie. substantiv feminindandanaie

dăndănaie, dăndănăi s. f. 1. ciudățenie, năzdrăvănie 2. întâmplare neplăcută; încurcătură substantiv feminindăndănaie

dăndănáĭe V. dănănaĭe. substantiv feminindăndănaĭe

dăndănáie (reg.) s. f., art. dăndănáia, g.-d. art. dăndănắii; pl. dăndănắi substantiv feminindăndănaie

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie. substantiv feminindăndănaie

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Regional) 1. Tărăboi, tămbălău, dandana (1). A fost dăndănaia dracului, intră iarăși în vorbă Turcu. Roaiba, cînd a auzit una cu asta, a bătut-o pe sor'sa. PAS, L. I 293. 2. Boroboață, poznă; năzdrăvănie, comedie, minunăție mare, dandana (2). Boieriul, cînd mai vede și astă dăndănaie, crapă de ciudă. CREANGĂ, P. 67. substantiv feminindăndănaie

dandănaie f. Mold. năsdrăvănie, minunăție: când mai vede și astă dandănaie CR. [Derivat din dăndăni (v. dănănaie)]. temporardandănaie

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie. temporardăndănaie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidandănaie

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z