dandănaie definitie
- Vezi aici mai multe rime dandănaie
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu da
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu dan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ie
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu aie
dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.). substantiv feminindănănaĭe
DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie. substantiv feminindandanaie
dăndănaie, dăndănăi s. f. 1. ciudățenie, năzdrăvănie 2. întâmplare neplăcută; încurcătură substantiv feminindăndănaie
dăndănáĭe V. dănănaĭe. substantiv feminindăndănaĭe
dăndănáie (reg.) s. f., art. dăndănáia, g.-d. art. dăndănắii; pl. dăndănắi substantiv feminindăndănaie
DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie. substantiv feminindăndănaie
DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Regional) 1. Tărăboi, tămbălău, dandana (1). A fost dăndănaia dracului, intră iarăși în vorbă Turcu. Roaiba, cînd a auzit una cu asta, a bătut-o pe sor'sa. PAS, L. I 293. 2. Boroboață, poznă; năzdrăvănie, comedie, minunăție mare, dandana (2). Boieriul, cînd mai vede și astă dăndănaie, crapă de ciudă. CREANGĂ, P. 67. substantiv feminindăndănaie
dandănaie f. Mold. năsdrăvănie, minunăție: când mai vede și astă dandănaie CR. [Derivat din dăndăni (v. dănănaie)]. temporardandănaie
DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie. temporardăndănaie