damnațiune definitie

DAMNAȚIÚNE s.f. (Liv.) Condamnare la chinurile infernului. ♦ Blestem, reprobare. [Var. damnație s.f. / cf. lat. damnatio, fr. damnation]. substantiv feminindamnațiune

DAMNAȚIÚNE s. f. 1. osândire la chinurile infernului. 2. blestem. (< fr. damnation, lat. damnatio) substantiv feminindamnațiune

*damnațiúne f. (lat. damnatio, -ónis). Condamnare la muncile iaduluĭ. – Și -áție și áre. substantiv feminindamnațiune

damnațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. damnațiúnii; pl. damnațiúni substantiv feminindamnațiune

DAMNAȚIÚNE, damnațiuni, s. f. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) Osândire la chinurile iadului. [Pr.: -ți-u-. – Var.: damnáție s. f.] – Din fr. damnation, lat. damnatio, -onis. substantiv feminindamnațiune

DAMNAȚIÚNE s. f. (Franțuzism livresc) Osîndire la muncile iadului. Damnațiunea lui Faust. – Pronunțat: -ți-u-. substantiv feminindamnațiune