DAMIÉR s. n. motiv ornamental din suprafețe pătrate, alternate fie cromatic, fie ca aranjament. (< fr. damier) substantiv neutrudamier
*damiér n., pl. e (fr. damier). Tăbliță pătrată împărțită într’o sută de pătrate (50 albe, 50 negre) pe care se joacă în doĭ cu 40 de pionĭ (20 albĭ, 20 negri). V. abac și șah. substantiv neutrudamier
damier substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | damier | damierul |
plural | damiere | damierele | |
genitiv-dativ | singular | damier | damierului |
plural | damiere | damierelor |