damblagíre (pop.) s. f., g.-d. art. damblagírii; pl. damblagíri substantiv feminin damblagire
DAMBLAGÍRE, damblagiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) damblagi și rezultatul ei; paralizare. – V. damblagi. substantiv feminin damblagire
damblagí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. damblagésc, imperf. 3 sg. damblageá; conj. prez. 3 să damblageáscă verb damblagi
DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv). verb damblagi
DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Popular) A se îmbolnăvi de dambla, a deveni damblagiu. ◊ (Despre părți ale corpului) I-au damblagit mîinile. verb damblagi
| damblagire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | damblagire | damblagirea |
| plural | damblagiri | damblagirile | |
| genitiv-dativ | singular | damblagiri | damblagirii |
| plural | damblagiri | damblagirilor | |