damblagíre (pop.) s. f., g.-d. art. damblagírii; pl. damblagíri substantiv feminindamblagire
DAMBLAGÍRE, damblagiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) damblagi și rezultatul ei; paralizare. – V. damblagi. substantiv feminindamblagire
damblagí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. damblagésc, imperf. 3 sg. damblageá; conj. prez. 3 să damblageáscă verbdamblagi
DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv). verbdamblagi
DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Popular) A se îmbolnăvi de dambla, a deveni damblagiu. ◊ (Despre părți ale corpului) I-au damblagit mîinile. verbdamblagi
damblagire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | damblagire | damblagirea |
plural | damblagiri | damblagirile | |
genitiv-dativ | singular | damblagiri | damblagirii |
plural | damblagiri | damblagirilor |