damblagie definitie

damblagíŭ, -gĭoáĭcă s. Rar. Azĭ. Paralitic. Fig. Iron. Prost: mă damblagiule! substantiv masculin și feminin damblagiŭ

!damblagíu (pop., fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. damblagíe, pl. m. și f. damblagíi substantiv masculin și feminin damblagiu

damblagiu a. și m. apoplectic. substantiv masculin și feminin damblagiu

DAMBLAGÍU, damblagii, s. m. Persoană atinsă de dambla; paralitic. Se sufoca și îi tremurau mîinile ca la un damblagiu. BART, E. 204. substantiv masculin și feminin damblagiu

DAMBLAGÍU -ÍE, damblagii, s. m. și f. 1. (Pop.) Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu. substantiv masculin și feminin damblagiu-ie