dalmatică definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedalmatică
- Vezi aici mai multe rimedalmatică
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuică
DALMÁTIC, -Ă adj. (Despre țărmuri) Format din golfuri, peninsule și insule de forme alungite și cu creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. [< fr. dalmatique]. adjectivdalmatic
DALMÁTIC, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. (< fr. dalmatique, lat. dalmaticus) adjectivdalmatic
dalmátic (referitor la Dalmația, la maluri de canale) adj. m., pl. dalmátici; f. dalmátică, pl. dalmátice adjectivdalmatic
DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -ce, adj. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune. ◊ Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale. – Din fr. dalmatique. adjectivdalmatic
DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -e, adj. Care ține de Dalmația, din Dalmația; dalmat1. Coasta dalmatică. adjectivdalmatic
DALMÁTICĂ s.f. 1. Mantie albă, cu margini de purpură, purtată de împărații romani. 2. Mantie specială a regilor Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. [Gen. -cii. / < lat. dalmatica (vestis), cf. fr. dalmatique]. substantiv feminindalmatică
DALMÁTICĂ s. f. 1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Franței. 3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi. 4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique) substantiv feminindalmatică
*dalmátică f., pl. e și ĭ (lat. dalmatica, adică „din Dalmația”). Tunica albă a împăraților romanĭ. Veșmîntu alb fără mînicĭ al diaconilor, sub-diaconilor și episcopilor catolicĭ cînd oficiază. substantiv feminindalmatică
dalmátică (haină) s. f., g.-d. art. dalmáticii; pl. dalmátici substantiv feminindalmatică
DALMÁTICĂ, dalmatici, s. f. 1. Tunică romană albă cu margini de purpură. 2. Mantie de ceremonie purtată de regii Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. – Din lat. dalmatica, fr. dalmatique. substantiv feminindalmatică
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidalmatică
| dalmatică | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dalmatică | dalmatica |
| plural | dalmatici | dalmaticile | |
| genitiv-dativ | singular | dalmatici | dalmaticii |
| plural | dalmatici | dalmaticilor | |