DALMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmația, dalmațian2. II. adj. referitor la Dalmația; dalmatic. ◊ (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmația. (< fr. dalmate) substantiv masculin și feminindalmat
dalmát (referitor la Dalmația) adj. m., s. m., pl. dalmáți; adj. f., s. f. dalmátă, pl. dalmáte substantiv masculin și feminindalmat
DALMÁT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Dalmația. 2. Adj. Care aparține Dalmației sau dalmaților (1), privitor la Dalmația ori la dalmați. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate. substantiv masculin și feminindalmat
DALMÁT1, -Ă, dalmați, -te, adj. Din Dalmația. Limba dalmată. substantiv masculin și feminindalmat
DALMÁT2, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f. Persoană originară din Dalmația sau care locuiește în Dalmația. substantiv masculin și feminindalmat
dalmat substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dalmat | dalmatul | dalmată | dalmata |
plural | dalmați | dalmații | dalmate | dalmatele | |
genitiv-dativ | singular | dalmat | dalmatului | dalmate | dalmatei |
plural | dalmați | dalmaților | dalmate | dalmatelor |